Lingurițe care se lovesc încet de niște cești de cafea. Miros de vopsea proaspătă. O căldură de toamnă târzie care se furișează printre blocuri, pe terenul de joacă. Mâna care vibrează pe ritmul torsului de motan. Un mozaic de impresii din Târgu Mureș.
Lingurițe care se lovesc încet de niște cești de cafea. Miros de vopsea proaspătă. O căldură de toamnă târzie care se furișează printre blocuri, pe terenul de joacă. Mâna care vibrează pe ritmul torsului de motan. Un mozaic de impresii din Târgu Mureș.

De asta venim aici, să ne simțim bine, și când mergem acasă, toți suntem binedispuși. Fără stres și binedispuși, face bine la creier. Mă rog, cine are creier. Sunt poante mici, nesemnificative, dar noi ne distrăm.
-La început a fost acea perioadă, când spuneam ”kezicsókolom, Margit” [săru’ mâna, Margit], acum e ”szia, Margit”.
-Acum deschide ușa cu ’Itt osztják a kávét?’ [”aici se dă cafea?”]
Margit, Kati, Sanyi și Ioana

Pe jumătate sunt secui, mama mea e de pe Valea Nirajului. Tata era ucrainean, mama lui poloneză.
Am făcut școala la Toplița, și când am terminat a patra la secția maghiară, Irén mama mi-a zis: ia treci la secția română. Că trăim în România. Și atunci dintr-a cincea am învățat în românește, inclusiv la facultate. La Toplița vorbeam ambele limbi. Și româna, și maghiara. Am împărțit pâinea cu untură și la unul, și la celălalt.
– Scot cheia din ușă pe noapte. Ei au cheie, în permanență.
– Înțelegerea e ca ei când încuie seara ușa, scot cheia, că dacă doamne ferește se-ntâmplă ceva, atunci să putem intra repede. Ne uităm unul după celălalt. Avem deja aceea vârstă, când aceasta este conduita sănătoasă. Oricând se poate întâmpla ceva.

-Greșeala noastră care a fost? Niciodată n-a vorbit cu Andrei ungurește.
-N-am insistat destul.
-Era cu mama mai mult, am vorbit mai mult românește.
-Andrei a avut o colegă, de care s-a îndrăgostit. Erau îndrăgostiți lulea. Fata era maghiară. Atât de mult s-au atașat și s-au iubit, încât când a venit Paștele, prietenul lui i-a dat o poezie foarte lungă s-o învețe, să meargă la stropit.
-Era o poezie atât de lungă, încât chiar și mie mi-ar fi greu s-o memorez.
-Și așa o torăia. Dar nu pricepea ce zicea. Și a fost în stare domnule să o zică. Și acuma ne distrăm pe treaba asta.

-Am încercat să avem și o parte de vocabular mai specifică din Transilvania. De exemplu ”șogor”, ”sógor”. Și noi spunem ”șogor”. La diagoluri, da, uneori ne-am folosit și de situații de care ne-am întâlnit noi.
-Și noi ne ducem la ping-pong sau ieșim la înghețată.
–Manualul e cumva un ghid de învățare. Nu e un produs care te învață singur sau care îți rezolvă toate problemele când vrei să înveți o limbă străină. Ai o mulțime de materiale până ajungi la un nivel bun, prin care trebuie să treci. Printr-un simplu manual nu rezolvi toate problemele.
Panna și Valentin

Dacă făcea altcineva proiectul, probabil ar fi ales alte 10 personalități.
Metamorfoze3, proiect 3g HUB



Sincer, manualul mai mult m-a încurcat decât m-a ajutat, pentru că îmi mănâncă foarte mult timp. Adică nu prea am timp să învăț. Toată ziua fac butoane. Adică nu pot să zic că nu m-a ajutat deloc. Am învățat și din manual, dar abia aștept să-l terminăm și să-l folosesc și eu.
-Stai… Nici aia nu mai știu… Harom…
– A három macska? [Cele trei mâțe?]
-Bine, știu ”harom macska”, dar era o propoziție mai lungă.
-Menjünk haza, hogy adjunk enni a három kedves macskának. [Să mergem acasă și să dăm de mâncare la cele trei mâțe.]
-Igen.






Eu sunt din tată maghiar și mamă româncă. Cu tata vorbeam pe ungurește și cu mama pe românește. Cu bunicii de aici vorbeam ungurește, bunica nici nu știa românește. Iar cu bunicii de dincolo vorbeam românește, fiind români, religii diferite, tot.
La noi în familie – mai am și un frate –, fata a luat religia mamei și băiatul religia tatălui. Nu a trecut niciunul la cealaltă religie. Tata e reformat, mama ortodoxă. Eu sunt ortodoxă.
Otilia
Și soțul e ortodox. Noi vorbim românește între noi.
Pe fetiță o duc la secția maghiară la grădiniță și probabil că voi duce și băiețelul, ca să învețe. A fost poate mai greu că am dus-o numai la 4 ani și am dus-o un pic cam mare. Dar înțelege. Am vorbit cu doamnele educatoare și le-am rugat că dacă observă că nu înțelege să îi spună și pe românește. Mi-au spus odată că ea le-a spus: “Dar eu înțeleg”.
Dădaca este tot unguroaică. Vorbește și-și cu Antonia. Și tatăl meu vine săptămânal la noi și el vorbește numai ungurește cu ea.