Rime vizuale pe melodii de rap, feat. Mikó Attila (2Arc, sau Acsi pentru prietenii lui), Marcel Floruț și Vlad Constantin (Cortex).
Cum a început colaborarea noastră? Ca între un român și un ungur. Și mai mult decât atât, între un rocker și un rapper. Dublu discrepanță.
Eram tineri, eu aveam o trupă de rock, Acsi era vecinul prietenei mele. Era o perioadă, în care hip hop-ul avea mare succes, chiar și în Europa de Est. Era o perioadă în care mai mulți m-au abordat: ”Am auzit că ai acasă posibilitatea să înregistrezi.” Trebuie să înțelegem că erau anii ’90, în perioada aia nu exista această tehnică. Dacă cineva avea un computer, era mare lucru. Ne-am descurcat cum am putut, cu ce am avut la îndemână. Ne-am documentat singuri și le-am învățat cât de cât, în așa măsură încât să ne servească nouă la minimalul pe care noi îl aveam nevoie să înregistrăm niște demo-uri. ”Dar”, zic, ”ce cânți”? ”Muzică rap.” Și când auzeam de muzică rap, deja mă prindeam de cap.
În perioada respectivă aproape orice adolescent și-ar fi dorit să facă muzică rap. Nu doar că era la modă, ci era mai ușor să faci rap decât să înveți un instrument.
Când suntem tineri, suntem predispuși să judecăm după genurile muzicale care ne plac sau nu ne plac. Sigur aveam și eu o oarecare frustrare că zona muzicală în care eu mă aflu nu are potențial. Fiind ceva mai nișat ce încercam noi să facem atunci, nu eram luați în seamă. Nu eram nici suficient de comerciali pentru casele de discuri mai mari și nici suficient de metal rock pentru casele de discuri foarte underground. Eram cumva între. Și în perioada aia în România nu exista nimic pentru între.
Așa m-a abordat și Acsi la un party vizavi de înregistrare. Prima mea întrebare a fost: ”Ce cânți”?
Marcel
Realitatea crudă amestecată cu poezie. Pentru mine asta este hip hop-ul. Să fie crud, să fie real, să aibă puțină poezie, deci să fie bine compus. Dar pentru fiecare înseamnă altceva. Cu ceea ce te poți identifica, aia îți place.
Attila
A sors az ami teríték nélkül tálal
Egész kisgyerekként kezdtem barátkozni a halállal
Amíg a legtöbb haver apja kocsmában sörözött
Az enyém ölbe vett a vértócsában a blokkok között
2Arc, Nekrológ/Necrolog
[Soarta fără tacâmuri pune masa
De mic copil m-am împrietenit cu moartea
Când tații prietenilor stăteau la o bere
Al meu printre blocuri dintr-o baltă de sânge mă lua în brațe]
Din momentul în care ne-am cunoscut până când am ajuns să lucrăm integral la un album, ca eu să înregistrez și eu să coproduc cu el împreună, au trecut 10 ani.
Marcel
Eu când m-am dus în Ungaria, m-am dus la șantier. Iar Marcel mi-a zis: ”Du cu tine trei CD-uri și dă la boschetarii de pe stradă. Tre să ajungă în Ungaria demo-ul ăsta. Dacă ai ocazia, dă-i la casa de discuri.” Și chiar că m-am dus cu trei CD-uri la Budapesta în construcții. Dacă n-ar fi Marcel, proiectele 2Arc n-ar fi nicidecum așa cum sunt, nici unul dintre ele.
Attila
El a făcut din glumă asta. Primele două-trei piese, chiar primul album, l-a făcut numai de distracție, fără așteptări. Nu și-a propus nimic, n-a luat-o în serios. Eu când am văzut ce talent are l-am luat mai în serios și am început să-l încurajez.
El a picat așa din cer, a apărut pe albumul la cei mai tari din 2001 din Ungaria și după aia a dispărut.
Marcel
Când am fost adolescent și au început să-mi placă anumite muzici ungurești, începeam să simt că aș vrea să știu ce se zice. Auzeam o formație care îmi plăcea, și voiam să știu și despre ce cântă. Cum întâmplarea face că am avut prima relație mai serioasă cu o unguroaică, imediat aveam un ajutor lângă mine. Ea îmi traducea și așa am început să înțeleg, să învăț.
După o perioadă scurtă am început să vreau să-mi iau notițe. Nu era internet atunci, nu făceai rost de texte de la piese așa de ușor. Dacă aveai o casetă sau un CD original, în care găseai tipărite textele, erai norocos, dar asta se întâmpla mai rar. Îmi scriam texte, îmi luam notițe, scriam de mână. În timp ce le scriam prietena mea îmi explica gramatica limbii, ortografie, diacriticele. În timp ce învățam să scriu corect începeam să și învăț, să înțeleg cuvinte.
Era ciudat, în maghiară am învățat să scriu și să citesc prima dată.
Marcel
Marcel înțelege despre ce este vorba. Ba chiar Marcel înțelege mai mult din textele mele decât un maghiar din Ungaria. Pentru că sunt o grămadă de cuvinte pe care nu le înțeleg maghiarii din Ungaria. Când fac un joc de cuvinte… De exemplu “megfentál”. “Az ördög megfentál.” A te fenta. “Az ördög átbasz”. Dracul te fute. Asta nu înțelege nimeni în Ungaria. Dar Marcel înțelege.
Attila
M-am gândit să facem împreună români și maghiari o piesă comună. Ideea e mai veche. Am vrut să mai calmez, să estompez ura dintre români și maghiari, să prezint că nu este chiar așa, cum reiese din știri. În viața de zi cu zi nu asta simțim.
Attila
2Arc feat. Trackkilla, JÉGCSAP, JIM’NTB, ESK, Cortex, TRANE NINETY 3, Estinca, Stukkeres Pepa, Bothee, Scartz, Cifra, Mario Broda, MEYO, MEDZSIX, Frankie
Mix/Master: Marcel Floruț (Postanalog Studio)
Dalton Dal
Dacă o asculți prima dată, poți fi ușor bulversat, pentru că se schimbă. Apare celălalt care o unge altfel cu rima lui, după aia vine un interpret maghiar care altfel pune accentul și un cuvânt în sine poate să dea o altă greutate.
Cel mai pe înțeles va fi pentru zona Ardealului, unde românii sau o bună parte din români înțeleg maghiară, măcar puțin, și invers, sunt maghiarii care înțeleg limba română. Dacă ascultă unul din Budapesta piesa asta, el o să aibă pe porțiunile alea unde cântă raperii români un loc lipsă. N-o să înțeleagă. La fel o să fie pentru ăia din București, de exemplu, care îi vor înțelege pe interpreții români și n-o să înțeleagă nimic din ce cântă ăia în limba maghiară. O să fie ciudat oricum pentru ei. Că acolo se crede un lucru, dincoace se crede un alt lucru și realitatea e la mijloc, nu e nici acolo, nici aici.
Marcel
Poți să ai senzația uneori că limba română e mai lirică și poate pe alocuri limba maghiară e un pic mai dură în pronunție. Dar totodată poate să pună un accent pe lucrurile mai grele. Ori în limba română dacă vrei să spui același lucruri ca și în maghiară, sună mai finuț. Depinde. Fiecare limbă are avantaje și dezavantajele ei. Până la urmă la fel te poți exprima cu rapul, în orice limbă ar fi. Găsești ce-i bun, potrivit și te adaptezi cumva la limba pe care o stăpânești și în care vrei tu să transmiți un mesaj. Dar lucrurile pot să difere.
Marcel
Una este limbă latină, cealaltă finugrică. Sunt total diferite. După mine este mai greu să cânți rap în ungurește, fiindcă altfel pronunți cuvintele. Latina curge. Eu zic că sună mai bine rapul în românește, decât ungurește. Din acest motiv este interesant să le combini, să le amesteci.
Attila
Mie îmi place rapul italian, rapul francez. Sunt mai blânde terminațiile la o strofă. Mie hip hop-ul unguresc mi se pare hardcore. Limba e mai agresivă, ca și fel de exprimare și tot. Chiar dacă e o piesă blue, una de suflet, mie se pare agresivă. Dar asta îmi place.
Vlad
Oradea e și un oraș mult mai mare decât Miercurea Ciuc. Singurele povești de cartier din Ciuc au fost când eram tineri și probabil ne băteam. Ce să facem altceva? Nu-i ca în poveștile cu B.U.G. Mafia, că făceai trafic de heroină și bullshit.
Vlad
În ultimul timp mi-am descoperit entuziasmul ăla pe care-l aveam la început. Când mi-a adus tata din greșeală caseta cu Paraziții. Pe lângă faptul că eram tânăr și îmi plăcea să aud înjurături pe tobe, mi-a plăcut comparativ cu alte tipuri de muzică fiindcă se și zicea ceva pe lângă faptul că era vulgar.
Caseta, cum era de pe piața rușilor, nu era cu timbru. Era o casetă, cred, înregistrată, copiată, pusă pe tarabă, cum se făcea pirateria clasică. Tata și cu mama, ca bătrânii, ascultau muzică veche populară și ceva mixuri. Cum domnul respectiv se grăbea – nu cred că era din localitate -, acolo s-a infiltrat oarecum caseta asta. Cred că a fost predestinată să-mi schimbe viitorul. Nu că m-ar fi făcut mare viitor, dar sincer mi-a fost ca a doua familie. Și încă îmi este.
Vlad
Oamenii care nu cunosc într-un mod special cum stă treaba în zonele astea, ei cred că vin în Miercurea Ciuc sau Sfântu Gheorghe și nu poți să vorbești între români și maghiari. Care e foarte absurd. Încă aud oameni care zic că ”uite, am fost aici și n-am putut să cer o pâine”. Du-te… De unde? Astea-s basme.
Vlad
Am crescut împreună români și maghiari. Dacă s-a iscat ceva scandal, tot s-au aliat românii și maghiarii. Dacă venea cineva, venea un ungur să se dea mare, venea un român să se dea rotund, atunci ne aliam toți.
Attila
Când am început să descopăr partea asta a limbii maghiare, unde există niște jocuri de cuvinte, unde poți fi mai șmecher în poezie că nu există genuri de exemplu, mi s-a părut fascinant. Când mi s-a explicat chestia asta, că nu există genuri, atunci am înțeles de ce săracii prietenii mei maghiari zic la ”ea” ”el” și la ”el” ”ea”. Atunci am înțeles.
Marcel
Toată lumea zice că hip hop-ul a murit.
Nu, n-a murit. S-a pierdut o perioadă pe drum.
Vlad
Prefer să stau departe de trendul nou. Hip hop-ul fiind o muzică cu mesaj, nu cred ca asta e direcția bună pe care se duce. Trebuie să ieși în lume, să pățești chestii, să povestești, că altfel normal, cânți despre bani, Gucci și ce vezi în vitrină. Plus ca să faci hip hop e vorba de poezia aia în primul rând, și e vorba de sunet. Văd o piesă ca o familie. Vine tata vers cu mama instrumental.
Vlad
Sunt lucruri pe care altfel le vezi la 18 ani, și altfel la 40. Sunt o mulțime de lucruri care nu merg. Pui vorbele pe hârtie, să se potrivească, dar când vrei să le cânți, nu mai merge. Sunt lucruri, care nu trebuiau spuse. Atunci mi s-a părut la locul lui să le rostesc, dar azi nu le-aș mai cânta. Când ești tânăr ce te-nteresează? În tinerețe rostești versul, apoi… Dar cum trec anii, nu mai gândește așa omul. Presupun că aș spune și astăzi ce vreau, dar nu în același fel.
Attila
Acum stau foarte mult pe text. Încerc ca fiecare frază să fie înțeleasă în mai multe sensuri, ca auzind s-o vezi vizual. Povestind să treci acolo prin trip-ul respectiv. Nu fac textul numai de dragul de a rima și s-o trag pe un instrumental. Înainte așa făceam. Scriam, repetam, trăgeam și după aia regretam. Mai ales că mă grăbeam să le pun pe net.
Am scos recent o piesă. De un an tot am mai schițat la ea, dar am așteptat momentul potrivit și și instrumentalul potrivit. Și n-am simțit-o niciodată cum am simțit-o acum. Și am văzut că da, într-adevăr, graba strică treaba în primul rând, și dacă o faci din plăcere pentru tine, c-o scoți acum sau o scoți în doi ani și e up to date, nu contează.
Acum pot să zic că sunt așa cum mi-am dorit întotdeauna. Îs pe drum…
Vlad
Eu nu pot să concep hip hop-ul fără cuvinte aspre. Așa am crescut, așa vorbesc și acasă. Nu cenzurez versurile. Textele le aștern pe hârtie așa cum vorbesc. Cine ce înțelege din ele. Este cine nu percepe numai înjurăturile sau cuvintele urâte.
Attila
Aici nu există ”n-ai voie”. De aia îmi place foarte mult genul ăsta. Îmi place când ascult un vers sau două, să știu că în substratul lui nu e numai ce auzi, e ceva mai deep.
Vlad
Mi-e mai convenabil s-o fac underground. Fac ce vreau și când vreau. Dacă zece ani nu vreau să scot un album, atunci zece ani nu scot album. Libertate totală. Dar are și o mulțime de dezavantaje. Te dezvolți mai greu, fiindă nu sunt atâți bani. Fără bani merge mai greu, cu pași mărunți.
Attila
Rájöttem vannak dolgok, rímek és szavak
amik a hiphop-ban bár kurva jól hangzanak
valahogy az életben keményebbek a sorok
és átélni őket már nem is olyan fasza dolog
2Arc, Hírnév/Faimă
[Mi-am dat seama că sunt lucruri, rime și cuvinte
Care sună al naibii de bine în hip hop
Dar în viață versurile sunt mai dure
Să le trăiești nu mai sunt al naibii de bune]
La 4 ani a coborât la groapa de nisip să se joace cu lopățica și s-a jucat cu ungurul ăla cu lopățica, cumva s-au înțeles, n-a fost problemă, a făcut semne, ”dă-mi amu și mie lopățica și găletuța” și i-a dat-o. Și el s-a dus acasă și l-a auzit pe taică-său că ungurii îs niște jeguri care vor să ne ia Ardealul. Și atunci a fost cumva bulversat.
Exact așa cum poate să fie românul de rău în privința asta, la fel poate să fie și un părinte maghiar închis la minte.
Marcel
În alb-negru nu se vede culoarea drapelului
Rime vizuale pe melodii de rap, feat. Mikó Attila (2Arc, sau Acsi pentru prietenii lui), Marcel Floruț și Vlad Constantin (Cortex).
Cum a început colaborarea noastră? Ca între un român și un ungur. Și mai mult decât atât, între un rocker și un rapper. Dublu discrepanță.
Eram tineri, eu aveam o trupă de rock, Acsi era vecinul prietenei mele. Era o perioadă, în care hip hop-ul avea mare succes, chiar și în Europa de Est. Era o perioadă în care mai mulți m-au abordat: ”Am auzit că ai acasă posibilitatea să înregistrezi.” Trebuie să înțelegem că erau anii ’90, în perioada aia nu exista această tehnică. Dacă cineva avea un computer, era mare lucru. Ne-am descurcat cum am putut, cu ce am avut la îndemână. Ne-am documentat singuri și le-am învățat cât de cât, în așa măsură încât să ne servească nouă la minimalul pe care noi îl aveam nevoie să înregistrăm niște demo-uri. ”Dar”, zic, ”ce cânți”? ”Muzică rap.” Și când auzeam de muzică rap, deja mă prindeam de cap.
În perioada respectivă aproape orice adolescent și-ar fi dorit să facă muzică rap. Nu doar că era la modă, ci era mai ușor să faci rap decât să înveți un instrument.
Când suntem tineri, suntem predispuși să judecăm după genurile muzicale care ne plac sau nu ne plac. Sigur aveam și eu o oarecare frustrare că zona muzicală în care eu mă aflu nu are potențial. Fiind ceva mai nișat ce încercam noi să facem atunci, nu eram luați în seamă. Nu eram nici suficient de comerciali pentru casele de discuri mai mari și nici suficient de metal rock pentru casele de discuri foarte underground. Eram cumva între. Și în perioada aia în România nu exista nimic pentru între.
Așa m-a abordat și Acsi la un party vizavi de înregistrare. Prima mea întrebare a fost: ”Ce cânți”?
Marcel
Realitatea crudă amestecată cu poezie. Pentru mine asta este hip hop-ul. Să fie crud, să fie real, să aibă puțină poezie, deci să fie bine compus. Dar pentru fiecare înseamnă altceva. Cu ceea ce te poți identifica, aia îți place.
Attila
A sors az ami teríték nélkül tálal
Egész kisgyerekként kezdtem barátkozni a halállal
Amíg a legtöbb haver apja kocsmában sörözött
Az enyém ölbe vett a vértócsában a blokkok között
2Arc, Nekrológ/Necrolog
[Soarta fără tacâmuri pune masa
De mic copil m-am împrietenit cu moartea
Când tații prietenilor stăteau la o bere
Al meu printre blocuri dintr-o baltă de sânge mă lua în brațe]
Din momentul în care ne-am cunoscut până când am ajuns să lucrăm integral la un album, ca eu să înregistrez și eu să coproduc cu el împreună, au trecut 10 ani.
Marcel
Eu când m-am dus în Ungaria, m-am dus la șantier. Iar Marcel mi-a zis: ”Du cu tine trei CD-uri și dă la boschetarii de pe stradă. Tre să ajungă în Ungaria demo-ul ăsta. Dacă ai ocazia, dă-i la casa de discuri.” Și chiar că m-am dus cu trei CD-uri la Budapesta în construcții. Dacă n-ar fi Marcel, proiectele 2Arc n-ar fi nicidecum așa cum sunt, nici unul dintre ele.
Attila
El a făcut din glumă asta. Primele două-trei piese, chiar primul album, l-a făcut numai de distracție, fără așteptări. Nu și-a propus nimic, n-a luat-o în serios. Eu când am văzut ce talent are l-am luat mai în serios și am început să-l încurajez.
El a picat așa din cer, a apărut pe albumul la cei mai tari din 2001 din Ungaria și după aia a dispărut.
Marcel
Când am fost adolescent și au început să-mi placă anumite muzici ungurești, începeam să simt că aș vrea să știu ce se zice. Auzeam o formație care îmi plăcea, și voiam să știu și despre ce cântă. Cum întâmplarea face că am avut prima relație mai serioasă cu o unguroaică, imediat aveam un ajutor lângă mine. Ea îmi traducea și așa am început să înțeleg, să învăț.
După o perioadă scurtă am început să vreau să-mi iau notițe. Nu era internet atunci, nu făceai rost de texte de la piese așa de ușor. Dacă aveai o casetă sau un CD original, în care găseai tipărite textele, erai norocos, dar asta se întâmpla mai rar. Îmi scriam texte, îmi luam notițe, scriam de mână. În timp ce le scriam prietena mea îmi explica gramatica limbii, ortografie, diacriticele. În timp ce învățam să scriu corect începeam să și învăț, să înțeleg cuvinte.
Era ciudat, în maghiară am învățat să scriu și să citesc prima dată.
Marcel
Marcel înțelege despre ce este vorba. Ba chiar Marcel înțelege mai mult din textele mele decât un maghiar din Ungaria. Pentru că sunt o grămadă de cuvinte pe care nu le înțeleg maghiarii din Ungaria. Când fac un joc de cuvinte… De exemplu “megfentál”. “Az ördög megfentál.” A te fenta. “Az ördög átbasz”. Dracul te fute. Asta nu înțelege nimeni în Ungaria. Dar Marcel înțelege.
Attila
M-am gândit să facem împreună români și maghiari o piesă comună. Ideea e mai veche. Am vrut să mai calmez, să estompez ura dintre români și maghiari, să prezint că nu este chiar așa, cum reiese din știri. În viața de zi cu zi nu asta simțim.
Attila
2Arc feat. Trackkilla, JÉGCSAP, JIM’NTB, ESK, Cortex, TRANE NINETY 3, Estinca, Stukkeres Pepa, Bothee, Scartz, Cifra, Mario Broda, MEYO, MEDZSIX, Frankie
Mix/Master: Marcel Floruț (Postanalog Studio)
Dalton Dal
Dacă o asculți prima dată, poți fi ușor bulversat, pentru că se schimbă. Apare celălalt care o unge altfel cu rima lui, după aia vine un interpret maghiar care altfel pune accentul și un cuvânt în sine poate să dea o altă greutate.
Cel mai pe înțeles va fi pentru zona Ardealului, unde românii sau o bună parte din români înțeleg maghiară, măcar puțin, și invers, sunt maghiarii care înțeleg limba română. Dacă ascultă unul din Budapesta piesa asta, el o să aibă pe porțiunile alea unde cântă raperii români un loc lipsă. N-o să înțeleagă. La fel o să fie pentru ăia din București, de exemplu, care îi vor înțelege pe interpreții români și n-o să înțeleagă nimic din ce cântă ăia în limba maghiară. O să fie ciudat oricum pentru ei. Că acolo se crede un lucru, dincoace se crede un alt lucru și realitatea e la mijloc, nu e nici acolo, nici aici.
Marcel
Poți să ai senzația uneori că limba română e mai lirică și poate pe alocuri limba maghiară e un pic mai dură în pronunție. Dar totodată poate să pună un accent pe lucrurile mai grele. Ori în limba română dacă vrei să spui același lucruri ca și în maghiară, sună mai finuț. Depinde. Fiecare limbă are avantaje și dezavantajele ei. Până la urmă la fel te poți exprima cu rapul, în orice limbă ar fi. Găsești ce-i bun, potrivit și te adaptezi cumva la limba pe care o stăpânești și în care vrei tu să transmiți un mesaj. Dar lucrurile pot să difere.
Marcel
Una este limbă latină, cealaltă finugrică. Sunt total diferite. După mine este mai greu să cânți rap în ungurește, fiindcă altfel pronunți cuvintele. Latina curge. Eu zic că sună mai bine rapul în românește, decât ungurește. Din acest motiv este interesant să le combini, să le amesteci.
Attila
Mie îmi place rapul italian, rapul francez. Sunt mai blânde terminațiile la o strofă. Mie hip hop-ul unguresc mi se pare hardcore. Limba e mai agresivă, ca și fel de exprimare și tot. Chiar dacă e o piesă blue, una de suflet, mie se pare agresivă. Dar asta îmi place.
Vlad
Oradea e și un oraș mult mai mare decât Miercurea Ciuc. Singurele povești de cartier din Ciuc au fost când eram tineri și probabil ne băteam. Ce să facem altceva? Nu-i ca în poveștile cu B.U.G. Mafia, că făceai trafic de heroină și bullshit.
Vlad
În ultimul timp mi-am descoperit entuziasmul ăla pe care-l aveam la început. Când mi-a adus tata din greșeală caseta cu Paraziții. Pe lângă faptul că eram tânăr și îmi plăcea să aud înjurături pe tobe, mi-a plăcut comparativ cu alte tipuri de muzică fiindcă se și zicea ceva pe lângă faptul că era vulgar.
Caseta, cum era de pe piața rușilor, nu era cu timbru. Era o casetă, cred, înregistrată, copiată, pusă pe tarabă, cum se făcea pirateria clasică. Tata și cu mama, ca bătrânii, ascultau muzică veche populară și ceva mixuri. Cum domnul respectiv se grăbea – nu cred că era din localitate -, acolo s-a infiltrat oarecum caseta asta. Cred că a fost predestinată să-mi schimbe viitorul. Nu că m-ar fi făcut mare viitor, dar sincer mi-a fost ca a doua familie. Și încă îmi este.
Vlad
Când am început să descopăr partea asta a limbii maghiare, unde există niște jocuri de cuvinte, unde poți fi mai șmecher în poezie că nu există genuri de exemplu, mi s-a părut fascinant. Când mi s-a explicat chestia asta, că nu există genuri, atunci am înțeles de ce săracii prietenii mei maghiari zic la ”ea” ”el” și la ”el” ”ea”. Atunci am înțeles.
Marcel
Oamenii care nu cunosc într-un mod special cum stă treaba în zonele astea, ei cred că vin în Miercurea Ciuc sau Sfântu Gheorghe și nu poți să vorbești între români și maghiari. Care e foarte absurd. Încă aud oameni care zic că ”uite, am fost aici și n-am putut să cer o pâine”. Du-te… De unde? Astea-s basme.
Vlad
Am crescut împreună români și maghiari. Dacă s-a iscat ceva scandal, tot s-au aliat românii și maghiarii. Dacă venea cineva, venea un ungur să se dea mare, venea un român să se dea rotund, atunci ne aliam toți.
Attila
Toată lumea zice că hip hop-ul a murit.
Nu, n-a murit. S-a pierdut o perioadă pe drum.
Vlad
Prefer să stau departe de trendul nou. Hip hop-ul fiind o muzică cu mesaj, nu cred ca asta e direcția bună pe care se duce. Trebuie să ieși în lume, să pățești chestii, să povestești, că altfel normal, cânți despre bani, Gucci și ce vezi în vitrină. Plus ca să faci hip hop e vorba de poezia aia în primul rând, și e vorba de sunet. Văd o piesă ca o familie. Vine tata vers cu mama instrumental.
Vlad
Sunt lucruri pe care altfel le vezi la 18 ani, și altfel la 40. Sunt o mulțime de lucruri care nu merg. Pui vorbele pe hârtie, să se potrivească, dar când vrei să le cânți, nu mai merge. Sunt lucruri, care nu trebuiau spuse. Atunci mi s-a părut la locul lui să le rostesc, dar azi nu le-aș mai cânta. Când ești tânăr ce te-nteresează? În tinerețe rostești versul, apoi… Dar cum trec anii, nu mai gândește așa omul. Presupun că aș spune și astăzi ce vreau, dar nu în același fel.
Attila
Acum stau foarte mult pe text. Încerc ca fiecare frază să fie înțeleasă în mai multe sensuri, ca auzind s-o vezi vizual. Povestind să treci acolo prin trip-ul respectiv. Nu fac textul numai de dragul de a rima și s-o trag pe un instrumental. Înainte așa făceam. Scriam, repetam, trăgeam și după aia regretam. Mai ales că mă grăbeam să le pun pe net.
Am scos recent o piesă. De un an tot am mai schițat la ea, dar am așteptat momentul potrivit și și instrumentalul potrivit. Și n-am simțit-o niciodată cum am simțit-o acum. Și am văzut că da, într-adevăr, graba strică treaba în primul rând, și dacă o faci din plăcere pentru tine, c-o scoți acum sau o scoți în doi ani și e up to date, nu contează.
Acum pot să zic că sunt așa cum mi-am dorit întotdeauna. Îs pe drum…
Vlad
Eu nu pot să concep hip hop-ul fără cuvinte aspre. Așa am crescut, așa vorbesc și acasă. Nu cenzurez versurile. Textele le aștern pe hârtie așa cum vorbesc. Cine ce înțelege din ele. Este cine nu percepe numai înjurăturile sau cuvintele urâte.
Attila
Aici nu există ”n-ai voie”. De aia îmi place foarte mult genul ăsta. Îmi place când ascult un vers sau două, să știu că în substratul lui nu e numai ce auzi, e ceva mai deep.
Vlad
Mi-e mai convenabil s-o fac underground. Fac ce vreau și când vreau. Dacă zece ani nu vreau să scot un album, atunci zece ani nu scot album. Libertate totală. Dar are și o mulțime de dezavantaje. Te dezvolți mai greu, fiindă nu sunt atâți bani. Fără bani merge mai greu, cu pași mărunți.
Attila
Rájöttem vannak dolgok, rímek és szavak
amik a hiphop-ban bár kurva jól hangzanak
valahogy az életben keményebbek a sorok
és átélni őket már nem is olyan fasza dolog
2Arc, Hírnév/Faimă
[Mi-am dat seama că sunt lucruri, rime și cuvinte
Care sună al naibii de bine în hip hop
Dar în viață versurile sunt mai dure
Să le trăiești nu mai sunt al naibii de bune]
La 4 ani a coborât la groapa de nisip să se joace cu lopățica și s-a jucat cu ungurul ăla cu lopățica, cumva s-au înțeles, n-a fost problemă, a făcut semne, ”dă-mi amu și mie lopățica și găletuța” și i-a dat-o. Și el s-a dus acasă și l-a auzit pe taică-său că ungurii îs niște jeguri care vor să ne ia Ardealul. Și atunci a fost cumva bulversat.
Exact așa cum poate să fie românul de rău în privința asta, la fel poate să fie și un părinte maghiar închis la minte.
Marcel