O poveste reală cu un român și o unguroaică. Povestită prin mesaje, peliculă și amintiri vagi, din perspectiva unguroaicei.
-Aseară când?
-La noapte.
-”Ieri noaptea”. Că ”la noapte” nu avea cum să fie noaptea trecută.
-Gândim, ne gândim?
-?
-Cum e corect?
-Gândim altfel.
-Bine.
-Te-am înțeles și atunci când ai zis că n-ai de gând să te muți la Ciuc, iar eu că pe moment nici eu la Brașov.
-Păi îți dai seama că pt mine aș fi pe nicăieri acolo. Din diverse motive.
-Da, știu.
-Cred că ție ți-ar fi puțin puțin mai ușor să găsești ce să faci pe aici.
-Dacă e vorba să fii angajat undeva, sunt mai multe posibilități. Dar ca și freelancer e și mai greu fiindcă trebuie să începi de la zero partea de networking.
-Noi provocări, locuri noi. Oameni noi. Plus comunități de unguri destul de multe.
-Dar există și sânuri, nu?
-Nu. Sâni. Doi sâni. E la masculin.
-Șiiii… Există pluralul ”sânuri”, dar nu în sensul țâțelor.
-Aoleu. Ce caută ea repede. Da. Ai dreptate.
-Când înseamnă ”între brațe”, ”pe piept”, se pare…
-Ți-ai pus pofta-n sân. De fapt nu. Era cu pofta în cui. Și a scuipa în sân.
-Uite, Szusza.
-E Zsuzsa.
-Așa. Scuze. Tot timpul uit care e primul.
-De ce ai avut această impresie?
-Pt că în momentul în care ziceai că nu mă auzi, ai oftat. Și ai zis ceva în maghiară. Că să îmi bag ceva.
-Nu cred că aș fi zis ceva în maghiară…
-Nu asta e ideea :))
-Puteai să zici și în română. Era un oftat. Trist.
-Oftatul era pentru faptul că nu te aud bine și se pierde mult din ceea ce vrem să spunem.
-Înseamnă că am înțeles eu greșit. Dar era un oftat altfel :))
-Și nu-mi place că tot înțelegem greșit anumite lucruri.
-E posibil să îmi fac filme diferite. Eu te cred că nu îți place. Dar măcar le zicem și le discutăm. Eu cred că e mare lucru ăsta.
-Și vreau să clarific ceva: n-o să mă folosesc niciodată de faptul că nu știi maghiara și n-o să zic nimic nașpa de tine sau pentru tine în maghiară.
-Nici nu m-am gândit la asta. Nu am zis că m-ai înjurat. Doar am crezut că ai zis ceva că fuck it, ce se întâmplă.
-Da, asta probabil.
-Își ia dinții în gură…
-Dinții în gură? Eventual inima în dinți.
Azi după-amiază am avut un vis și în vis am vorbit în română.
-Ei, nu-i bine, că am avut o Cristina.
-Se scria cu C sau cu K?
…sau ai spune ”mersi că în relația ta cea mai importantă cu o altă persoană încerci să vorbești o altă limbă decât limba ta maternă”, în loc să fii criticul cel mai aspru în acest sens. Asta ar însemna că îți convine ceea ce ai.
-Și rămân doar ei doi.
-Păi cine să mai vină?
-În cântec tot mai veneau.
-Aaaaaa…. Cum e cântecul?
-Un elefant se legăna pe o pânză de păianjăn. Și fiindcă ea nu se rupea, a mai chemat un elefant. Doi elefanți. Apoi trei. Și tot așa.
-Era o glumă.
-50% dintr-o glumă se pierde prin scris. Mai înțelege și tu asta. 30% noi pierdem cu limba. Rămânem cu vreo 20% : )
-Am citit două articole interesante pe un site de psihologie. Vrei să ți le trimit?
-Oi vrea.
-”Oi vrea.” Ce înseamnă de fapt? Adică știu ce înseamnă, dar parcă înseamnă și altceva, decât știu eu.
-E un fel de ”aș vrea în viitor”.
-Știi cum e când tu folosești cuvinte greșite și nu îți dai seama? Așa am făcut și eu aseară. Am folosit un cuvânt nepotrivit.
-În maghiară știu foarte bine ce cuvinte folosesc, nu compara aceste situații. Știi și tu bine ce cuvinte folosești în română.
Știi că ”sziasztok” e pluralul la „szia”, nu? Adică ne-au salutat pe amândoi.
-Cine a scris textul în maghiară?
-Eu.
-E un alt scris, decât în română…
-Babe… mai uită-te. E prima oară când fac asta. Eu l-am scris.
-E un bilet frumos, îți mulțumesc.
-Sunt destul de detașată în poze. Sunt așa și în relație?
-Câteodată.
20%
O poveste reală cu un român și o unguroaică. Povestită prin mesaje, peliculă și amintiri vagi, din perspectiva unguroaicei.
-Aseară când?
-La noapte.
-”Ieri noaptea”. Că ”la noapte” nu avea cum să fie noaptea trecută.
-Gândim, ne gândim?
-?
-Cum e corect?
-Gândim altfel.
-Bine.
-Te-am înțeles și atunci când ai zis că n-ai de gând să te muți la Ciuc, iar eu că pe moment nici eu la Brașov.
-Păi îți dai seama că pt mine aș fi pe nicăieri acolo. Din diverse motive.
-Da, știu.
-Cred că ție ți-ar fi puțin puțin mai ușor să găsești ce să faci pe aici.
-Dacă e vorba să fii angajat undeva, sunt mai multe posibilități. Dar ca și freelancer e și mai greu fiindcă trebuie să începi de la zero partea de networking.
-Noi provocări, locuri noi. Oameni noi. Plus comunități de unguri destul de multe.
-Dar există și sânuri, nu?
-Nu. Sâni. Doi sâni. E la masculin.
-Șiiii… Există pluralul ”sânuri”, dar nu în sensul țâțelor.
-Aoleu. Ce caută ea repede. Da. Ai dreptate.
-Când înseamnă ”între brațe”, ”pe piept”, se pare…
-Ți-ai pus pofta-n sân. De fapt nu. Era cu pofta în cui. Și a scuipa în sân.
-Uite, Szusza.
-E Zsuzsa.
-Așa. Scuze. Tot timpul uit care e primul.
-De ce ai avut această impresie?
-Pt că în momentul în care ziceai că nu mă auzi, ai oftat. Și ai zis ceva în maghiară. Că să îmi bag ceva.
-Nu cred că aș fi zis ceva în maghiară…
-Nu asta e ideea :))
-Puteai să zici și în română. Era un oftat. Trist.
-Oftatul era pentru faptul că nu te aud bine și se pierde mult din ceea ce vrem să spunem.
-Înseamnă că am înțeles eu greșit. Dar era un oftat altfel :))
-Și nu-mi place că tot înțelegem greșit anumite lucruri.
-E posibil să îmi fac filme diferite. Eu te cred că nu îți place. Dar măcar le zicem și le discutăm. Eu cred că e mare lucru ăsta.
-Și vreau să clarific ceva: n-o să mă folosesc niciodată de faptul că nu știi maghiara și n-o să zic nimic nașpa de tine sau pentru tine în maghiară.
-Nici nu m-am gândit la asta. Nu am zis că m-ai înjurat. Doar am crezut că ai zis ceva că fuck it, ce se întâmplă.
-Da, asta probabil.
-Își ia dinții în gură…
-Dinții în gură? Eventual inima în dinți.
Azi după-amiază am avut un vis și în vis am vorbit în română.
-Ei, nu-i bine, că am avut o Cristina.
-Se scria cu C sau cu K?
…sau ai spune ”mersi că în relația ta cea mai importantă cu o altă persoană încerci să vorbești o altă limbă decât limba ta maternă”, în loc să fii criticul cel mai aspru în acest sens. Asta ar însemna că îți convine ceea ce ai.
-Și rămân doar ei doi.
-Păi cine să mai vină?
-În cântec tot mai veneau.
-Aaaaaa…. Cum e cântecul?
-Un elefant se legăna pe o pânză de păianjăn. Și fiindcă ea nu se rupea, a mai chemat un elefant. Doi elefanți. Apoi trei. Și tot așa.
-Era o glumă.
-50% dintr-o glumă se pierde prin scris. Mai înțelege și tu asta. 30% noi pierdem cu limba. Rămânem cu vreo 20% : )
-Am citit două articole interesante pe un site de psihologie. Vrei să ți le trimit?
-Oi vrea.
-”Oi vrea.” Ce înseamnă de fapt? Adică știu ce înseamnă, dar parcă înseamnă și altceva, decât știu eu.
-E un fel de ”aș vrea în viitor”.
-Știi cum e când tu folosești cuvinte greșite și nu îți dai seama? Așa am făcut și eu aseară. Am folosit un cuvânt nepotrivit.
-În maghiară știu foarte bine ce cuvinte folosesc, nu compara aceste situații. Știi și tu bine ce cuvinte folosești în română.
-Cine a scris textul în maghiară?
-Eu.
-E un alt scris, decât în română…
-Babe… mai uită-te. E prima oară când fac asta. Eu l-am scris.
-E un bilet frumos, îți mulțumesc.
-Sunt destul de detașată în poze. Sunt așa și în relație?
-Câteodată.