Maria & Cetin

de Ioana Moldovan

În data de 13, a fiecărei luni, Maria și Cetin își spun La mulți ani!. Nu o ratează niciodată. Este ziua în care s-au cunoscut, într-o sâmbătă a lui august 2005, după ce un cuplu căsătorit de prieteni comuni a tot încercat să le faciliteze o întâlnire. Primele tentative eșuaseră pentru că Cetin se tot sucea, motivând că în week-end-uri pleacă la Techirghiol să-și viziteze părinții. 

Atunci când rămânea în oraș, dedica sâmbăta curățeniei. Așa se face că, la prima întâlnire cu Maria, fără să își dea seama, Cetin mirosea puternic a Domestos. Povestește cu mult umor despre acea seară și cele trei momente care l-au surprins la Maria. Primul: cuplul căsătorit îi adusese Mariei flori și un cadou pentru că urma ziua de nume. De etnie tătară, Cetin nu prea ținea evidența sfinților. Amintindu-și de vremurile din școală când țipa din fundul sălii că florile oferite profesoarei de câte vreun coleg erau din partea clasei, Cetin s-a dat mai aproape de cei doi la momentul înmânării, încercând prin limbajul corporal să își asume contribuția. Maria i-a dejucat planurile, întrebând din partea cui sunt florile ca să știu pe cine să pup?. Nevrând să mintă, s-a dat un pas în spate.

„Cine ar putea să pună o întrebare prin care ar fi putut pune pe cineva, respectiv pe mine, într-o situație atât de jenantă?”, era în capul lui Cetin. „Mi-a plăcut asta!”

Momentul doi: la restaurant, Maria a comandat și pentru el, spunându-i chelnerului, când acesta l-a întrebat pe Cetin de salată, că o vor împărți pe cea comandată de ea. „Din nou mă bufnise râsul pe interior, uite, a răspuns în locul meu”, își amintește Cetin. Al treilea moment a fost pe drumul de întoarcere spre casă, când, după ce a ascultat poveștile lui despre cum se distrează cu prietenii la Constanța, Maria l-a întrebat: dar tu câștigi și cam cât pui deoparte?, continuând pe un ton profesoral că nu e bine să cheltuie mai mult decât câștigă.

„Una ca ea îmi trebuie”, a gândit el în ideea în care ar putea să-i tempereze cu cheltuielile.

Simțindu-se prost că nu i-a luat cadou, a doua zi Cetin i-a cumpărat o bluză verde, de culoarea maioului purtat de Maria cu o seară în urmă, cartea „De ce iubim femeile”, un pachet de biscuiți și i-a cerut o nouă întâlnire. Patru ani mai târziu, s-au căsătorit.

Părinții nu știau de relația lor. „Am prezentat-o când ne-am hotărât să ne căsătorim”, spune Cetin. În comunitatea mică de tătari musulmani în care a crescut, lui Cetin, ca tuturor copiilor de altfel, i s-a spus mereu cât de importantă este păstrarea religiei și a etniei, că unu, este important să te căsătorești cu o musulmană, și doi, să te căsătorești cu o tătăroaică. „Dar de ce? Asta a fost una din întrebările definitorii ale personalității mele”, spune Cetin. 

În clasa lui Cetin din școala generală, jumătate erau tătari și turci. „Prietenii mei cei mai buni erau un român, un machedon, un turc și un tătar. Așa ne-am nimerit”, spune el.

Cu toate astea, nu i-a venit ușor să le spună părinților că se căsătorește cu o româncă. „Cum le prezint cazul lui Neni și Babai [mama și tatăl], fără să le frâng inimile?” S-a pregătit intens. Citea în fiecare seară Coranul, pagină după pagină, pasaj după pasaj, până ce l-a găsit pe acela care spunea că are voie să se căsătorească cu o femeie creștină. A găsit exemple de cupluri mixte care se înțeleg și de tătari „ce s-au ratat pentru că nu au fost lăsați să intre în căsătorii mixte”. A pregătit răspunsurile despre Maria și familia ei, din perspectiva părinților lui, ca să-i liniștească pe aceștia „că sunt oameni de încredere”.

Pentru week-end-ul în care s-a dus acasă cu vestea, și-a construit o întreagă strategie. „Dacă le zic de cum ajung, sâmbătă dimineața, două zile mă vor asalta cu întrebări și îngrijorări”, spune Cetin. „Mă hotărăsc să le zic duminică, la ora 13, căci la 15 aveam autocar din Constanța spre București, și trebuia să plec.” A mai decis și să le spună separat. I-a zis mai întâi mamei, în speranța că îl va susține în discuția cu tatăl. Aceasta a început să plângă. A încercat să o liniștească cu toate argumentele dinainte pregătite.

„Și noi ne înțelegem. Nu puteam să le zic… și o iubesc. Că nu se discutau astfel de chestii în cadrul familiei, nu era un argument cu care să conving. Că ne înțelegem, da.”

Apoi i-a spus tatălui. „ – Uite, am cunoscut o fată. – Eeee, foarte bine, bravo. – Și vreau să mă căsătoresc. – Oooh, și mai bine, bravo. – Și e româncă. Pauză. Și începe și el să plângă. A început el să plângă, începe și maică-mea să plângă.” A plecat de acolo „drenat energetic, dar ușurat”.

Cetin și mama sa aveau obiceiul să vorbească la telefon în fiecare dimineață, iar aceasta îi povestea mereu tot felul de chestii. Timp de două săptămâni după ce le-a dat vestea, a simțit-o rece și plânsă, răspunzând numai cu da și nu. Apoi, într-o zi, totul s-a schimbat. I-a revenit energia, vorbea cu poftă, vorbea cu zâmbet. „Am visat!”, îi spune Neni.

Cetin îmi explică că mama sa a avut mereu o relație specială cu visele, și că obișnuia să o asculte cu atenție când visa ceva. În scurt timp, Maria a devenit preferata părinților și a familiei, în detrimentul lui Cetin, cum îi place lui să se alinte. „Neni lăcrima când o auzea spunând diverse expresii în tătară, sau când afla cum se trezește Maria în Ramadan să îmi pregătească masa înainte de răsărit”, își aduce aminte Cetin.

S-au cununat religios în Islam.

„Am găsit un Hogea [imam] care ne-a ghidat și ne-a îndrumat”, spune Maria, „un om extraordinar care pentru mine a fost un mare susținător și mi-a explicat.

Nu a trebuit să mă convertesc, a spus că pot trece la religia lui dacă simt eu și vreau eu, dar că nu e o obligație pentru a ne căsători.” Deși familia Mariei, cu care aceasta a avut mereu o comunicare foarte deschisă, nu au avut o problemă cu relația lor, Maria spune că cununia religioasă a fost momentul când s-au liniștit cu adevărat cu toții. Când l-au auzit pe Hogea, vorbind deschis și liber, explicându-le că nu îi împiedică cu nimic faptul că ea este ortodoxă și el este musulman.

Maria își aduce aminte cu plăcere prima dată când a fost în vizită de bairam. „Am văzut ce frumos e să se reunească familia, pentru că cei mai tineri vin la cei în vârstă, veneau la părinți toti frații, cu soțiile, cu nepoții, se strângea o masă mare, cu toată lumea.” Cetin vine dintr-o familie numeroasă, are trei frați și două surori, pe când Maria are un singur frate. Își aduc aminte râzând și de momentele când Maria, necunoscând cutuma, îl mai chestiona pe tatăl lui Cetin. Iar la tătari, capul familiei nu se contrazice. „Până am intrat în ritm, să-i cunosc, a fost destul de greu, că nu mi-a făcut nimeni training”, spune Maria, „de-asta cu socru-meu mai întrebam de ce? și se enerva. Pentru că așa e la tătari, așa e la noi! Îi spuneam că dacă nu îmi spune nimeni, nu am cum să înțeleg.”

Dar și să le îmbrățișeze pe ale celuilalt. Din respect, Maria a ales să nu mai mănânce carne de porc. „Inclusiv ai mei au îmbrățișat asta pentru noi. De exemplu, de Crăciun, când sunt specifice tot felul de produse din porc, nouă ne pregătesc cu vită și oaie. Chiar au început și ei să prefere. Mama mea are și oale diferite ca să nu spurce. Ne respectă acest lucru și îl respectă pe el în primul rand. Ei mănâncă de-ale lor, noi mâncăm de-ale noastre, dar tot timpul au grijă de chestia asta.” Cetin apreciază mult lucrul acesta.

„Noi avem așa o chestie că e important ca noi doi, prin ceea ce facem, sa ne simțim bine și nu prea ținem cont de ce zice restul lumii”, spune Cetin.

„Nu are rost ca noi să ne schimbăm viața în funcție de ceea ce zic unii sau alții.” Face referire la anumite comentarii răutăcioase pe care le mai primește pe niște grupuri de tătari pe Facebook, pentru faptul că e căsătorit cu o româncă.

„În societate când lumea află că sunt căsătorită cu un musulman, zice aoleu, vai de tine, o să vezi cum o să fie.”, spune Maria. „Până și doamna de la întreținere când ne-am mutat în bloc, zicea Ali? Da, soțul e tătar. Aoleu, săraca de tine. Păi să vezi tu mai târziu.”

„Și noi avem situații tensionate, ca în orice familie, dar le discutăm împreună și le găsim o soluție până la urmă”, adaugă Maria. „Avem așa o deviză: nu ne culcăm niciodată supărați și nici nu pleacă vreunul de acasă supărat. Întotdeauna trebuie să plecăm cu zâmbet și să știm că totul este in regulă.”

Și-au descoperit și pasiuni comune: aleargă, participă la concursuri de maraton, și iubesc să călătorească, în special doar ei doi.

„Suntem pasionați să vizităm, să umblăm. Avem chiar și un obiectiv, să avem 6 continente, 60 de țări și 600 de orașe în 20 de ani. Momentan suntem la 33 de țări și 120 de orașe”, spune Maria.

„Și chiar ne-am propus, peste 2 ani, inshallah, așa să fie, să facem un tur al lumii in 90 de zile. Să ne luăm trei luni sabatice fix în perioada în care vom avea aceeași vârstă, 45 de ani.” Maria e cu nouă luni mai mare decât Cetin, și pentru trei luni pe an, între ianuarie și aprilie au aceeași vârstă. Până atunci, nu lasă nicio aniversare să treacă pe lângă ei. „Și în fiecare an, ne vedem amintirile postate sau poze – facem multe pentru că ne bucură să ne creăm amintiri împreună -, să nu trecem peste asta că sunt momentele noastre și sunt frumoase si ne bucurăm de ele”, spune Maria.