Ioana & Johnny

de Ioana Moldovan

În aprilie 2004, pe vremea când Ioana era la sfârșit de clasa a XII-a și pasionată de voluntariat, l-a cunoscut pe Johnny în cadrul unui schimb cultural de tineret, din programul Youth al Comisiei Europene. S-au plăcut. La finalul celor șapte zile de proiect, Ioana i-a întins mâna în semn de la revedere și i-a spus: „Mă bucur că te-am cunoscut, ești un băiat fantastic și mi-ar fi plăcut să te cunosc mai bine de atât, să avem o relație, dar sunt 3000 de kilometri între noi.” Johnny venea din Bergen, Norvegia.

Johnny râde acum la retrăirea acelui moment și își amintește cum i-a spus că nu trebuie să fie „pa”, că își pot scrie scrisori.

Așa au făcut. Johnny a învățat-o în scris cum să își facă cont de messenger, iar Ioana se ducea la internet café ca să vorbească cu el. În vremea aceea, oamenii erau înnebuniți cu jocurile, și rareori găsea loc la ore decente. Pe messenger stabileau și momentele în care Ioana mergea la poștă pentru a se putea auzi și la telefon.

Au mai urmat câteva întâlniri. Prima a fost o vizită a Ioanei în Norvegia, acasă la Johnny, după examenul de admitere la facultate. Cu ajutorul Elenei, sora Ioanei, Johnny i-a convins pe părinții ei să o lase să plece. Tatăl Ioanei i-a spus fiicei la aeroport: 

„Să știi că Johnny a vrut să plătească el biletul de avion, și eu nu am fost de acord să-l plătească pe tot, jumătate l-am plătit eu, tată, și să știi că e jumătatea de întoarcere”.

Apoi a fost rândul lui Johnny să petreacă Crăciunul cu familia Ioanei în România. Abia pășit în țară, a fost luat de la aeroport și prezentat familiei extinse, la o petrecere surpriză cu veri, nepoți și unchi. În seara de ajun a avut și primul șoc cultural. În familia Ioanei, o familie religioasă din satul Rudeni, județul Argeș, încă se ținea post. „Stăteam acolo în ajunul Crăciunului, când la noi se mănâncă la greu” – îmi explică faptul că la luterani se sărbătorește îndeosebi ajunul – „și mâncam salată de morcovi și țelină. Și tot mai așteptam ceva, dar nimic”, își amintește amuzat Johnny. Tot de Crăciun, a mâncat bulz pentru prima oară. Cu ochii săi albaștri, alura înaltă și zveltă, Johnny a fost pe placul bunicii Ioanei.

În vara lui 2005, la puțin peste un an după ce s-au cunoscut, Johnny avea să se mute în România. Ioana intra în al doilea an de facultate la București, iar Johnny a decis să își termine și el studiile superioare aici. Motivează simplu alegerea mutării:

Ioana adaugă că unul dintre motivele principale pentru care balanța a înclinat întotdeauna către România, atât atunci, cât și în reevaluările ulterioare, a fost conexiunea ei foarte puternică cu familia.

S-au căsătorit în 2011. „Eu am cerut-o din 2008”, spune Johnny, „dar Ioana are nevoie uneori de niște imbolduri.”

„De imbolduri, dar și de lucrurile astea mai specifice culturii noastre”, spune ea, „aceste standarde cu care suntem crescuți: că înainte să te căsătorești trebuie să fii pe cont propriu, să ai un job, să ai o casă. La vremea aia eram tânără și nu m-am prins că lucrurile astea nu contează”.

Ca și de Crăciun, Johnny a înțeles și a acceptat. Faptul că este tolerant și flexibil, că respectă toate tradițiile astea, este unul dintre lucrurile pe care Ioana le apreciază foarte mult la el.

S-au cununat religios într-o biserică ortodoxă, la primul preot care a acceptat ca Johnny să nu să se boteze musai în ortodoxism, pe ideea că și luteranismul este tot o religie creștină. Până la el, mulți clerici au pus condiția schimbării religiei. Johnny, venind dintr-o familie nepracticantă, nu a înțeles de ce ar trebui să facă asta în condițiile în care nu a fost niciodată foarte religios. 

Acum sunt părinții a trei copii frumoși, cu păr roșcat, ce poartă fiecare câte un nume românesc și unul norvegian. Ioana vorbește cu ei în limba română, iar Johnny în norvegiană. La început, în cuplu, vorbeau limba engleză, deși Johnny începuse să învețe româna. Cu timpul și câteva discuții pe tema înțelesurilor variate din spatele cuvintelor, au decis că unul dintre ei trebuie să vorbească limba maternă. Trăind în România, a părut mai natural să aleagă limba de aici.

De sărbători, și-au făcut o regulă: un an le petrec în România, un an în Norvegia. Iar în funcție de unde sunt, respectă tradițiile locale. Cu mici ajustări.

„Îi tot povesteam tatălui Ioanei despre coastele de miel pe care le făceam noi tradițional de Crăciun”, spune Johnny, „ si el a zis: Eh, de Crăciun nu avem miel, dar avem de Paște, și atunci îmi face mie coaste de miel la cuptor pentru Paște.”

Despre familia Ioanei spune că tot timpul au făcut eforturi să îl facă să se simtă bine. La fel cum Ioana spune despre ai lui. Se simt norocoși că au avut foarte mare susținere din partea familiilor.

„Noi n-am avut niciun fel de probleme din astea ale vieții de zi cu zi, ce mâncăm, cum ne îmbrăcăm”, spune Ioana, „am învățat în timp care sunt lucrurile la care Johnny nu s-a putut adapta gastronomic aici, cum și el a învățat că eu am acolo.” Pe lista lui Johnny se află piftia, pentru că „nu există jeleu sărat, există doar jeleu dulce. Punct.”

Mai departe de mâncare, e un lucru cu care Johnny s-a acomodat greu în România: percepția asupra importanței cuvântului dat, mai ales în relație cu timpul.

„Am avut șocul că un lucru nu e stabilit până ce nu e reconfirmat în aceeași zi”, spune Johnny râzând.

Povestește despre mai multe întâmplări, printre care una în care el și un coleg danez au așteptat proprietarul unui apartament pe care voiau să-l vadă, la ora stabilită cu o zi înainte, însă acesta nu a mai venit pe motivul că nu l-au sunat din nou și în ziua respectivă.

Ioana spune că un lucru important în relația lor este faptul că reușesc să își dea seama care e miza și să nu se înverșuneze pe lucrurile care nu îi afectează. Și că vorbesc despre tot, tradiții, religie, concepte, tot felul de chestii.

„Cred că noi nu am fost neapărat orientați doar către a găsi acel common ground, ci și către a înțelege că celălalt e diferit și a accepta diferența aia”, spune ea.

Pentru Ioana, lucrurile care îl definesc pe Johnny reprezintă „o îndrăgosteală constantă”, și le-a luat ca atare, inclusiv „chestiile lui de norvegian”. „Cu cât am avansat în relație, și cred și în vârstă, avem mult mai multă disponibilitate să vedem lucrurile astea, le vedem probabil și mai repede, le înțelegem pentru că am ajuns să ne cunoaștem rădăcinile mai bine.” Explică cum sunt lucruri la Johnny pe care și le-a explicat mai târziu în relație, abia după ce i-a cunoscut familia și a stat în Norvegia o perioadă mai lungă.

Curiozitatea și deschiderea pentru ce îl definește pe celălalt sunt printre lucrurile care i-au ținut aproape pe Ioana și pe Johnny. La astea se adaugă acum găsirea celei mai bune căi pentru copiii lor, iar aici includ și deciziile pe care trebuie să le ia cu privire la sistemul educațional. „Vrem să creștem niște copii fericiți și cu încredere în sine”, spune Johnny. „Care pot ajunge niște adulți bine cu ei”,  îi termină Ioana ideea.