Corina & Sándor

de Ioana Moldovan

În urmă cu șapte ani, Sándor pleca de acasă, din Târgu Mureș, oraș cu o comunitate maghiară numeroasă, pentru un post în cadrul Filarmonicii din Sibiu. E trompetist. Pe lângă repertoriul clasic, mai cântă într-o formație de ska, Suburbia11. 

În 2017, Corina lucra la un prototip de proiect, o aplicație care în care puteai găsi toate evenimentele din orașul tău. A postat acolo și unul dintre concertele trupei lui Sanyi – cum îi spun pe scurt Corina și prietenii lui. Sándor și-a dat seama cumva că ea e autoarea mențiunii și i-a scris pe Facebook.

„Și m-am dus”, spune ea zâmbind, „și nu m-a băgat în seamă.” 

Percepția asupra evenimentelor din acea seară diferă un pic pentru cei doi. Ajunsă la concert cu încă o prietenă, au fost întâmpinate de un prieten al lui Sanyi, care, dându-se drept managerul trupei, le-a luat banii pe bilete. S-au cunoscut abia la final de concert. „Prietena Corinei a povestit toată seara, numai ea, noi am cam stat așa pe lângă și ne uitam unul la celălalt.” Nu au vorbit prea mult. Așa că s-au văzut din nou a doua zi.

După două săptămâni, se mutau împreună.

„Dintr-o greșeală”, spune Corina râzând.

De comunicare. „Chiar așa a fost, dar a fost cu noroc”, o completează Sanyi. Sándor locuia în chirie, împreună cu un prieten, iar Corina tot mergea pe acolo și își petreceau timpul împreună. La un moment dat, Sanyi i-a spus că ar vrea să se mute într-un loc mai mare, unde să poată veni și ea și unde să stea mai mult, liniștiți, să aibă intimitate. Corina a înțeles că ce își dorea era să se mute împreună. „Eu în principiu voiam să mă mut singur undeva, fără prieten, și să poată veni”, spune Sanyi.

„Dar nu a avut suflet să-mi spună, așa că așa a rămas”, râde Corina.

S-au mutat în apartamentul în care locuiesc și acum, la etajul întâi al unei case cu curte, unde se joacă cei doi câini adoptați de la un adăpost. La anul, speră să se mute în casa pe care o construiesc împreună în Cisnădioara. Au ales un loc în afara orașului, mai aproape de natură, pentru că amândoi își doresc, cel mai mult, o viață liniștită. „Noua casă e mai aproape de pădure”, spune Corina, „mai ales pentru Boti, am realizat amândoi că e super important să nu îl scoatem în parc o oră pe zi, ci să fim undeva unde să aibă tot timpul unde să iasă afară.”

Boti este prescurtarea de la Botond, bebelușul lor de doar opt săptămâni. Corina și-a dorit de la început ca copilul să poarte numele de familie al tatălui, Medve, o decizie care l-a bucurat pe Sanyi, mai ales că ideea venise de la ea. Corinei nu îi place când vede copii cu două nume de familie, și al mamei și al tatălui. „În capul meu e că nu te-ai putut înțelege, că nu ați putut ajunge la un compromis”, zice ea. „Așa că eu am vrut”, adaugă Corina, recunoscând că nu are nicio dorință sau plăcere în a-și păstra numele ca să-l dea mai departe. „Plus că e mai interesant numele meu”, o tachinează Sanyi. Corina îl aprobă. „Pe mine mă cheamă Oltean și e așa, fără… nu e prea reprezentativ că nici măcar nu suntem olteni”, se amuză ea.

Despre prenume nu au discutat, dacă să fie român sau maghiar. A fost cumva de la sine înțeles că trebuie să meargă cu numele. 

Au căutat mult. Acum are ceva îndoieli. De fiecare dată când cineva întreabă cum îl cheamă, iar ea răspunde Botond, reacția este Cum?. „Apăi pot să îi zică Boti”, o liniștește Sándor. Explică cum asta se întâmplă pentru că nu sunt mulți maghiari în Sibiu, Botond fiind un nume comun la ei. „Dacă se duce în Cluj și zice acolo că îl cheamă Botond, nu se mai miră lumea așa”, spunea ea. Sanyi vede din nou partea pozitivă și glumește că până la facultate o să de descurce. Fac planuri să îl trimită la studii la Cluj, la Budapesta sau la Oradea, „să fie mai mulți.”

În casă, între ei, Corina și Sanyi vorbesc în română. Și uneori apar mici provocări în comunicare.

„Dintre toți maghiarii pe care i-am cunoscut, Sanyi vorbește cel mai bine română și e greu să îți dai seama că nu e limba lui principală”, spune Corina, „dar chiar și așa, totuși sunt niște bariere de comunicare”.

„De multe ori nu îmi găsesc cuvintele, și atunci zic cu alte cuvinte sau zic în altă limbă, și o descifrăm împreună”, explică Sándor. Adeseori, asta crează momente memorabile. „Nu o să uit niciodată prima oară când mi-a zis, ne cunoașteam de puțină vreme, mergeam cu mașina și mi-a zis: doamne, uite ce frumoase sunt norile”. Râd amândoi.

Cu Botond și-au propus să vorbească unul în română, celălalt în maghiară. Corina nu vorbește ungurește. Înainte să rămână gravidă, timp de vreo șase luni, făcea lecții de maghiară pe Skype, de două ori pe săptămână, cu o prietenă și mama ei unguroaică. Mai mult conversație. Deși i se pare o limbă tare grea, pe termen lung și mai ales pentru că a apărut și Botond, își propune să o învețe. „Lui Sanyi îi lipsește că nu vorbește maghiară, că nu are cu cine și ar fi fain să vorbim noi cu el.” În plus, recunoaște că o frustrează când Sanyi vorbește cu copilul despre ea și ea nu înțelege, sau când vorbește cu câinii.

Presiunea limbii și a identității culturale pare să fi devenit mai mare odată cu nașterea lui Botond. Până de curând nu au avut deloc discuții în familie, exceptând poate remarca făcută de bunicul lui Sanyi, mai în glumă, mai în serios, că „e foarte drăguță fata asta, dar totuși nu e unguroaică”. Acum, mama lui Sándor își arată îngrijorarea legată de cum va învăța copilul limba maghiară.

„Dacă tot i-am dat nume unguresc, atunci trebuie să învețe”, spune Sanyi, „cu asta mă bate la cap. De unde o să știe cine e poetul național? Ea e îngrijorată că nu i se va transmite cultura maghiară.”

În ce privește școala, pentru Sanyi „cel mai important e să fie o școală bună”. Și Corina vrea același lucru. Nu ar deranja-o ca Botond să facă școala în maghiară, dar ținând cont că în Sibiu comunitatea de unguri este destul de mică, se îndoiește că ar găsi una ok.

Pe Corina și Sanyi i-a adus împreună pasiunea pentru lumea muzicii. Vor să îi transmită asta și lui Botond. „L-am dus la festivaluri toată sarcina”, râde Corina, care apare, gravidă, legănându-se într-un hamac, în video-ul de promovare al trupei Suburbia11 la festivalul Desculț în iarbă de la Târgu Mureș, din iulie acest an. „Ne place să mergem la festivaluri”, spune Sanyi. „Corina mă ajută și cu trupa, ea se ocupă de promovarea noastră, așa că lucrăm foarte mult împreună.” 

„Se întâmpla des la evenimente să fim acolo, eu să fiu în organizare, el să fie in program”, adaugă Corina.